luni, 24 august 2009

Carpathian Adventure 2009

Sau, pe romaneste, Aventura in Carpati (http://www.ca9.carpathianadventure.ro/). Trei zile la dispozitie pentru a termina un traseu ce include trekking (mers pe jos pe munte), bicicleta si pluta.
Am aflat de acest concurs pe ultima suta de metri, dar am gasit o echipa (4 persoane, din care cel putin una trebuie sa fie fata) si hai :D Spicuiesc cateva momente mai jos, sunt si poze la http://picasaweb.google.com/Marius.Andreiana2/200908CarpathianAdventure#

Am ajuns miercuri in tabara de baza din Cisnadie, dupa e lasaram bicicletele la un punct de control in Turnu Rosu.

Joi dimineata am fost dusi cu autocare undeva pe Transfagarasan si apoi incepuram sa mergem in pelerinaj pe la lacurile din Fagaras: Doamnei, Capra (via Balea), Caltun, iar la Avrig am ajuns abia a doua zi caci ne-a prins inserarea pe traseu. Pe drum am dat de tineri polonezi, cehi (mi-au spus ca geaca mea Huski e un brand ceh), francezi. Trecuram prin Saua Corbului si apoi pe marcaj cruce rosie, prin padure si ploaie pana in Turnu Rosu.

Pe drumul forestier am dat si de o manastire. Cu speranta in suflet si frig in oase am intrebat pe cineva daca pot primi un ceai cald, fiind indrumat catre bucatarie. Da, era un corp al cladirii pe care scria, cu litere mari si apetisante, BUCATARIE. N-am intrat fiind innoroit pe bocanci, asa ca am strigat din prag pe cineva, si aparu o femeie care ma intreba ce doresc.
- Pot primi un ceai cald?
- De unde sunteti?
- (mirat de intrebare... Ce conta, puteam sa socializam mai tarziu in fata unei cani aburinde de ceai cat dorea :-) De la... un concurs.
- (pauza) Pai acum facem de mancare, nu facem ceaiuri.
Si-mi inchise usa-n nas. Sunetul usii trandindu-se reteza brusc fluxul de saliva ce incepuse sa-mi curga in gura la gandul unei mese calde. Boscorodind la adresa ospitalitatii religioase ma indreptai catre iesire, dar totusi eram atat de aproape de un ceai cald... Intreb un tanar ce tocmai iesea dintr-o camera daca pot vorbi cu parintele. Da, este la bucatarie. Il rog sa-l cheme ca eu nu mai intru, iar cand acesta aparu ii repet rugamintea.
- De unde sunteti?
- Din Bucuresti
- Si unde mergeti?
- In Turnu Rosu
- (delibereaza. De data aceasta se pare ca raspunsurile au fost corecte) Da, o sa va aduca imediat un ceai.
Si cateva minute mai tarziu iese alta femeie cu o cana de ceai (gust indoielnic, pete de grasime, dar era totusi un lichid cald) si chiar ma intreaba daca mai doresc altceva. Imi fuge gandul putin la un castron de ciorba aburinda, dar zic nu, multumesc. Beau ceaiul, in curand vine si restul echipei si inapoi la drum.

Ajunsi in Turnu, ne suim pe bicicletele ce ne asteptau odihnite si plecam spre Cisnadie (20km). Pe langa o curte gasesc un mar micut cazut pe jos, il sterg de noroi cu un servetel si ma infrupt din el pedaland incet. Bun, cu gust, nu ca imensitatile alea din Cora. Un satean ce venea din sens opus ma intreaba zambind
- Mere roata, mere?
- Aaaa... (ma uit la mar) L-am luat de pe jos
- Roata (imi arata cu degetul roata de la bicla). Mere?
- (pricep, "merge") Mere, daca pedalam mere :-)
Ne salutam si hai mai departe. Pe drum reincepe ploaia. Ajunsi in tabara de baza din Cisnadie, ne schimbam si mergem sa mancam in oras -- ciorba si friptura cu cartofi taranesti, o parte din friptura luata la pachet pt maine intre felii de paine.

A treia zi la 6:30 porniram spre Sadu, apoi tot in sus pe drum forestier (50km). Facuram si probele fun (tiroliana si rapel), iar la urmatorul punct asamblaram o pluta din camere de tractor, lemne si cordelina. Am reusit sa nu stau mult cu picioarele in apa rece in cei 2km de dat la vasle, pe care i-am facut in 1.3h, apoi iar pedalam in sus sa ne incalzim. Ei, pe la ora 18 ajunseram la punctul 8, iar apoi porniram repede pe marcaj triunghi rosu in jos printr-o padure de conifere.

In sfarsit veni si partea de adventure. Pe traseu mi-am dat seama ca la punct nu ne intrebase doar de verificare daca avem casti, am luat la crengute in cap de parca eram la sorcova. Avuseram parte de o coborarire abrupta si apoi o poteca lina, dar cu multi brazi cazuti in drum, asa ca tot facuram geno cu bicla in spate :)

Frumos traseu, chiar fain... dar gresit. Am realizat asta abia dupa 2.5h, cand am ajuns in drumul forestier pe care urcasem. Sus am facut prostia sa nu ne mai uitam pe harta si-am mers direct pe indicatiile unui arbitru (pe care le-am inteles gresit caci n-au fost prea clare), grabiti sa ajungem la ultimul punct si sa terminam cursa. Atat de grabiti ca nici nu ne-a mai picat fisa sa verificam harta sa vedem cum mai stam, caci eram pe marcaj (dar nu cel care trebuia), si mai erau urme de roti pe jos (eram a 3-a echipa care gresea). Jumatate din echipa n-a vrut sa se mai intoarca si sa reluam traseul de la punctul 8, asa ca asta a fost. Ne-am intors pe unde am venit, cu saua si coada intre picioare, ajungand in tabara la 23:45.

Toate cele 3 zile am avut bafta de vreme faina (daca ne prindea ploaia sus pe crestele Fagarasului o imbulinam), si a fost o experienta superba. Daca n-am fi gresit traseul si am fi reusit sa terminam cursa, eram oricum pe ultimul loc (au mai fost cateva abandonuri si descalificari), deci data viitoare trebuie ceva mai multa pregarire. Cei de la categoria avansati alergau pe poteci, avand si un traseu mai lung si mai dificil. Locul I a terminat in doar 30h :-D

Cred ca cel putin o saptamana o sa mananc numai mancare calda, fara sandvisuri si sper sa nu mai vad nici un baton cu proteine prea curand.