Carpathian Adventure 2009

Sau, pe romaneste, Aventura in Carpati (http://www.ca9.carpathianadventure.ro/). Trei zile la dispozitie pentru a termina un traseu ce include trekking (mers pe jos pe munte), bicicleta si pluta.
Am aflat de acest concurs pe ultima suta de metri, dar am gasit o echipa (4 persoane, din care cel putin una trebuie sa fie fata) si hai :D Spicuiesc cateva momente mai jos, sunt si poze la http://picasaweb.google.com/Marius.Andreiana2/200908CarpathianAdventure#

Am ajuns miercuri in tabara de baza din Cisnadie, dupa e lasaram bicicletele la un punct de control in Turnu Rosu.

Joi dimineata am fost dusi cu autocare undeva pe Transfagarasan si apoi incepuram sa mergem in pelerinaj pe la lacurile din Fagaras: Doamnei, Capra (via Balea), Caltun, iar la Avrig am ajuns abia a doua zi caci ne-a prins inserarea pe traseu. Pe drum am dat de tineri polonezi, cehi (mi-au spus ca geaca mea Huski e un brand ceh), francezi. Trecuram prin Saua Corbului si apoi pe marcaj cruce rosie, prin padure si ploaie pana in Turnu Rosu.

Pe drumul forestier am dat si de o manastire. Cu speranta in suflet si frig in oase am intrebat pe cineva daca pot primi un ceai cald, fiind indrumat catre bucatarie. Da, era un corp al cladirii pe care scria, cu litere mari si apetisante, BUCATARIE. N-am intrat fiind innoroit pe bocanci, asa ca am strigat din prag pe cineva, si aparu o femeie care ma intreba ce doresc.
- Pot primi un ceai cald?
- De unde sunteti?
- (mirat de intrebare... Ce conta, puteam sa socializam mai tarziu in fata unei cani aburinde de ceai cat dorea :-) De la... un concurs.
- (pauza) Pai acum facem de mancare, nu facem ceaiuri.
Si-mi inchise usa-n nas. Sunetul usii trandindu-se reteza brusc fluxul de saliva ce incepuse sa-mi curga in gura la gandul unei mese calde. Boscorodind la adresa ospitalitatii religioase ma indreptai catre iesire, dar totusi eram atat de aproape de un ceai cald... Intreb un tanar ce tocmai iesea dintr-o camera daca pot vorbi cu parintele. Da, este la bucatarie. Il rog sa-l cheme ca eu nu mai intru, iar cand acesta aparu ii repet rugamintea.
- De unde sunteti?
- Din Bucuresti
- Si unde mergeti?
- In Turnu Rosu
- (delibereaza. De data aceasta se pare ca raspunsurile au fost corecte) Da, o sa va aduca imediat un ceai.
Si cateva minute mai tarziu iese alta femeie cu o cana de ceai (gust indoielnic, pete de grasime, dar era totusi un lichid cald) si chiar ma intreaba daca mai doresc altceva. Imi fuge gandul putin la un castron de ciorba aburinda, dar zic nu, multumesc. Beau ceaiul, in curand vine si restul echipei si inapoi la drum.

Ajunsi in Turnu, ne suim pe bicicletele ce ne asteptau odihnite si plecam spre Cisnadie (20km). Pe langa o curte gasesc un mar micut cazut pe jos, il sterg de noroi cu un servetel si ma infrupt din el pedaland incet. Bun, cu gust, nu ca imensitatile alea din Cora. Un satean ce venea din sens opus ma intreaba zambind
- Mere roata, mere?
- Aaaa... (ma uit la mar) L-am luat de pe jos
- Roata (imi arata cu degetul roata de la bicla). Mere?
- (pricep, "merge") Mere, daca pedalam mere :-)
Ne salutam si hai mai departe. Pe drum reincepe ploaia. Ajunsi in tabara de baza din Cisnadie, ne schimbam si mergem sa mancam in oras -- ciorba si friptura cu cartofi taranesti, o parte din friptura luata la pachet pt maine intre felii de paine.

A treia zi la 6:30 porniram spre Sadu, apoi tot in sus pe drum forestier (50km). Facuram si probele fun (tiroliana si rapel), iar la urmatorul punct asamblaram o pluta din camere de tractor, lemne si cordelina. Am reusit sa nu stau mult cu picioarele in apa rece in cei 2km de dat la vasle, pe care i-am facut in 1.3h, apoi iar pedalam in sus sa ne incalzim. Ei, pe la ora 18 ajunseram la punctul 8, iar apoi porniram repede pe marcaj triunghi rosu in jos printr-o padure de conifere.

In sfarsit veni si partea de adventure. Pe traseu mi-am dat seama ca la punct nu ne intrebase doar de verificare daca avem casti, am luat la crengute in cap de parca eram la sorcova. Avuseram parte de o coborarire abrupta si apoi o poteca lina, dar cu multi brazi cazuti in drum, asa ca tot facuram geno cu bicla in spate :)

Frumos traseu, chiar fain... dar gresit. Am realizat asta abia dupa 2.5h, cand am ajuns in drumul forestier pe care urcasem. Sus am facut prostia sa nu ne mai uitam pe harta si-am mers direct pe indicatiile unui arbitru (pe care le-am inteles gresit caci n-au fost prea clare), grabiti sa ajungem la ultimul punct si sa terminam cursa. Atat de grabiti ca nici nu ne-a mai picat fisa sa verificam harta sa vedem cum mai stam, caci eram pe marcaj (dar nu cel care trebuia), si mai erau urme de roti pe jos (eram a 3-a echipa care gresea). Jumatate din echipa n-a vrut sa se mai intoarca si sa reluam traseul de la punctul 8, asa ca asta a fost. Ne-am intors pe unde am venit, cu saua si coada intre picioare, ajungand in tabara la 23:45.

Toate cele 3 zile am avut bafta de vreme faina (daca ne prindea ploaia sus pe crestele Fagarasului o imbulinam), si a fost o experienta superba. Daca n-am fi gresit traseul si am fi reusit sa terminam cursa, eram oricum pe ultimul loc (au mai fost cateva abandonuri si descalificari), deci data viitoare trebuie ceva mai multa pregarire. Cei de la categoria avansati alergau pe poteci, avand si un traseu mai lung si mai dificil. Locul I a terminat in doar 30h :-D

Cred ca cel putin o saptamana o sa mananc numai mancare calda, fara sandvisuri si sper sa nu mai vad nici un baton cu proteine prea curand.

O zi insorita la Palatul Mogosoaia

Soarele fiind doar in suflet, caci si azi a plouat. Dar asta nu ne-a oprit sa ajungem cu biclele la Palatul Mogosoaia (uzi, stropiti din casti pana-n sandale, dar voiosi).
http://picasaweb.google.com/Marius.Andreiana2/200907PalatulMogosoaia#

Cremshnit in Tineretului

Picaturi de ploaie la Eroilor,
Cremshnit in Tineretului,
Cirese in Carol,
Bere si ploaie in Regie,
Film, cina si mic dejun in Chiajna
http://picasaweb.google.com/Marius.Andreiana2/200906CremshnitInTineretului#

Primul weekend adevarat la mare

"Adevarat" pentru ca cel trecut, petrecut la Mamaia in aglomeratia turistica specifica, nu se pune.

Joi am trecut prin Decathlon ca sa mai completez echipamentul. Am petrecut vreo ora in magazin testand vase de camping, scaune, ceva imbracaminte si altele. Ma intreb daca bucuria ce m-a incercat cand vedeam si probam toate astea e aceeasi cu ce simte o pipitza la shopping in Mall :)

Vineri noaptea, dupa vreo ora de somn, am pus mancarea in lada frigorifica si apoi am trecut sa iau restul echipajului care a raspuns la invitatie -- numai fete, baietii fiind plecati in alte parti sau cu treburi in Buc. Inainte de autostrada ne-am intalnit cu Bob, Claus si Cora, ce ne-au mai ajutat cu preluarea unei parti din bagaje, si-apoi merseram in coloana pana la plaja.

De Stipoasa m-am indragostit la prima vedere, in 2006, si ramane in continuare un loc de suflet. In fiecare an e mai aglomerat, din pacate si de pantofari nesimtiti (cu motociclete, ATV-uri, SUV-uri pe plaja, muzica la boxe mari, gratare...), dar inca nu e stricat complet. Si de data aceasta am mers ceva mai departe ca sa fim mai izolati.

Apa era rece, dar facuram o baie imediat dupa ce-am ingropat mancarea si montat corturile. Miha a intrat vitejeste in apa, alergand si tipand, schimband directia cu 180 de grade dupa cativa metri :) (dar apoi chiar a intrat). Ca sa se raceasca mai repede, ingroparam o doza de bere chiar pe mal. N-am facut nici un semn clar, asa ca mai tarziu am cautat-o ceva timp 4 persoane pana am gasit-o. Fara a ne invata minte, am pus-o in acelasi loc, facand o linie pe nisip ce a disparut peste noapte, asa ca a doua zi am sapat cu Miha dupa ea de parca filmam o reclama la Timisoreana. Ne-a dat si Cora o laba de ajutor, dar n-a fost chip sa o mai regasim. Imi pare rau mai mult dupa metalul si plasticul ramas in nisip decat dupa continutul cutiilor...

Intreaga zi urechile si inimile noastre au fost mangaiate doar de sunetul valurilor... fara nici un claxon, apel de telefon sau vorbe rastite. Seara am stat la taclale si jocuri. Cum n-au fost tantari, m-am uitat putin si la stele, rascolind prin bruma de cunostinte ramasa de la cursul de astronomie de acum cativa ani (abia gasii carul mic cu harta in fata).

Dimineata ne-au dat trezirea niste handicapati cu motocicletele, care trecura de cateva ori pe plaja pe langa corturile noastre. Am mai dormit un pic, iar dupa ce ne-am trezit de tot am alergat 20 min pe plaja. Ne-am intors si cu "premii" - sticle de plastic aruncate de nesimtiti pe plaja sau regurgitate de mare. In rest am continuat programul intensiv de ieri - alternand statul la soare cu balaceli si degustari. Miha s-a revansat pentru masajul la spate de ieri cu unul chiar "profi" as putea spune.

Spre seara am strans totul si porniram spre casele noastre, luand ca amintire nisip risipit prin masini, lipit de corpuri, si presarat cu caldura prin inimi...

Poze @ http://picasaweb.google.com/marius.andreiana/200906Stipoasa#

Iarna la Malaiesti

Porniram dis de dimineata... Eu incercai sa mai adorm in masina, n-a tinut. La Gura Diham infulecaram cate un sandvish si apoi o luaram in sus. Zapada si liniste, sa tot stai si sa dansezi cu fulgii ce jubilau prin aer.

La Diham am constatat ca ne era putin foame. Cum asa? Pai in loc de ceea ce erau probabil niste bulgari de zapada vedeam doua gashte. Am stat putin inauntru la caldura, Cris si Mirabo cu cate un vin fiert (mie nu-mi place cel de la Diham), iar eu cu berea din rucsac ca sa-l mai usurez.

O luam din loc catre Malaiesti. Ninsoarea a incetat, de pe cer s-a scuturat ultimul strop de zapada, asa ca acum este de un albastru pur. Mergem repede la vale, alunecand pe portiuni de gheatza. Mai cu cate o cazatura, mai la pas, ajugem jos in Valea Glajariei. Trecem paraiasul pe podetzuri de lemn si incepem sa urcam. Si urcam. Si iar urcam.

Ajungem la un luminis de unde ar fi trebuit sa vedem Rasnovul, de nu era pitit in ceatza. O luam iar in sus. Intr-o poiana vedem si creasta de pe care vantul spulbera furios zapada. La un moment Cris se intoarce, priveste in vale si exclama "Iata cum e cu boul la pascut!". Intorc mirat capul (ce sa pasca pe vremea asta?!) si vedem o pereche: domnisoara in fatza, cu fular si fara nici un bagaj, iar domnul in spate cu un rucsac imens. Mda...

Iata si cabana! In fata, drapelul nostru era scuturat de vant. Intram, iar la caldura mainile incep sa ma furnice. Am ajuns pe lumina, iar pana seara lumea a tot venit. Pe la 9 ne indreptam catre paturi, in alta "vila". Cerul senin era impanat cu o puzderie de stele.

Camera parca ramasese ornata de la Craciun, cu rondele de spuma poliuretanica :) Umplem soba mica cu lemne si ne bagam la somn. Doua ore mai tarziu ma dau jos sa mai bag lemne, dar se dusese tot focul, chiar si jarul. Trezesc un coleg de camera sa-i cer chibrituri, se trezeste si Cristi care incepe sa faca focul, iar eu cobor cu colegul sa mai luam lemne din magazie. Cerul se culcase si el, invelit cu o patura de ceata. Dupa ce lemnele trosneau in soba colegul ne marturiseste ca are chibritele de vreo 5 ani si n-a vrut sa ne sperie cand inca nu aprinsesem focul. Mai stam putin de vorba. Aflam ca traseul spre Omu necesita echipament serios, asa ca hotaram sa ne intoarcem maine pe unde am venit (dar vom reveni la vara!). Se umple si camera si adorm printre sforaituri...

A doua zi bem cate un ceai (bun, ca si vinul fiert de aseara), mancam si o luam la vale. Vedem si Rasnov de data aceasta, iar ce coborasem ieri in mai putin de 30 de minute urcam acum intr-o ora. Trecem pe langa Diham fara oprire si la 4 fara un pic suntem in masina. Pe curand munti albi!

http://picasaweb.google.com/marius.andreiana/200901Malaiesti#

Scoala de week-end

Nu e vorba de doctorat, nici macar un masterat... Din octombrie am inceput cursurile la scoala de ghizi montani, iar week-end-ul ce tocmai a trecut am facut si prima aplicatie practica. Plecaram dis de dimineata cu doua autocare pana la Izvorul rece unde ne-am cazat. Am mai mers putin pana la Dambul Morii, de unde am luat-o la picior pe Valea Sipoaie, Canionul 7 scari, apoi pe langa Prapastia Ursilor si Poteca Familiara (la ce noapte se facuse nu-mi era deloc familiara :)

Am dat si o raita prin Brasov, apoi inapoi la cabana, unde ne astepta o ciorba si ceva mancare calda, dar papanasi nu mai faceau :( Noroc cu una din colegele de camera, care a compensat cu miere si biscuiti. Cei mai priceputi dadura si o cantare la chitara, dar de dansat nu s-a dansat :)

A doua zi surpriza - pe soseaua unde stateam si noi se desfasura un raliu. Autocarele au trebuit sa astepte terminarea lui, iar o parte dintre noi am luat-o prin padure. Ne-am reintalnit mai tarziu, dupa care am mers ca niste turisti veritabili/pantofari in vizita la Rasnov, Bran si Sinaia (unde am mancat si papanasi in sfarsit!).

Poze @ http://picasaweb.google.com/marius.andreiana/200811Canionul7ScariBrasov

Platou cu sandvisuri ornat in Muntii Ciucas

Dis de dimineata ma reunesc cu Cristi si Mirabo la Eroilor, cu totii zambareti dar si cam adormiti. In Ploiesti facem plinul si il ajut pe Cristi la umflatul rotilor. In Grecia am invatat cum se deschide capota la masina, acum cum se umfla o roata, deja devin sofer cu experienta :P

Ajungem la Muntele Rosu dupa ce trecem printr-un coridor strajuit de copaci cu frunze ruginite, cateva dintre ele aruncandu-se sinucigas in fata masinii. Dam cam peste aceeasi populatie manelara cu care eram obisnuiti, dar mai putini ca asta vara. Ne croim drum prin stanga catre varful Zaganu, pe traseu intalnind oameni de munte, cu care ne dam binete. Sus dam gata cateva sandvisuri. Dupa experienta din iunie cu bicicletele, in care meniul a constat doar in croissante, eugenii si bomboane, acum am venit pregatiti, si chiar mi-am adus aminte ca o masa este mai mult decat un aport de vitamine. Am ornat un platou alb folosind ce-am gasit prin rucsac pentru a ne bucura si privirea, nu doar stomacul, dar am devorat ornamentele mai tarziu cu deja traditionala cerveza con limón :)

Privirea si sufletul ne-au fost incantate de privelistea ce parea un covor persan verde peste care cineva varsase serbet de zmeura. Urechile ne-au fost gadilate in mod placut de ceva de care avem parte din ce in ce mai rar, liniste, iar patura de iarba moale la varsta a treia ne-a primit cu firele deschise la fiecare popas.

Am urcat si o parte din varful Ciucas, abatandu-ne de la traseu ca s-o luam de-a curmezisul, dar stancile imense ne-au oprit inaintarea. Data viitoare le vom lua pe ocolite :)

Seara am incheiat-o triumfal cu un shake de banane, miere, nuci, prune deshitratate si cereale.

Poze @ http://picasaweb.google.com/marius.andreiana/200810MuntiiCiucas