Platou cu sandvisuri ornat in Muntii Ciucas

Dis de dimineata ma reunesc cu Cristi si Mirabo la Eroilor, cu totii zambareti dar si cam adormiti. In Ploiesti facem plinul si il ajut pe Cristi la umflatul rotilor. In Grecia am invatat cum se deschide capota la masina, acum cum se umfla o roata, deja devin sofer cu experienta :P

Ajungem la Muntele Rosu dupa ce trecem printr-un coridor strajuit de copaci cu frunze ruginite, cateva dintre ele aruncandu-se sinucigas in fata masinii. Dam cam peste aceeasi populatie manelara cu care eram obisnuiti, dar mai putini ca asta vara. Ne croim drum prin stanga catre varful Zaganu, pe traseu intalnind oameni de munte, cu care ne dam binete. Sus dam gata cateva sandvisuri. Dupa experienta din iunie cu bicicletele, in care meniul a constat doar in croissante, eugenii si bomboane, acum am venit pregatiti, si chiar mi-am adus aminte ca o masa este mai mult decat un aport de vitamine. Am ornat un platou alb folosind ce-am gasit prin rucsac pentru a ne bucura si privirea, nu doar stomacul, dar am devorat ornamentele mai tarziu cu deja traditionala cerveza con limón :)

Privirea si sufletul ne-au fost incantate de privelistea ce parea un covor persan verde peste care cineva varsase serbet de zmeura. Urechile ne-au fost gadilate in mod placut de ceva de care avem parte din ce in ce mai rar, liniste, iar patura de iarba moale la varsta a treia ne-a primit cu firele deschise la fiecare popas.

Am urcat si o parte din varful Ciucas, abatandu-ne de la traseu ca s-o luam de-a curmezisul, dar stancile imense ne-au oprit inaintarea. Data viitoare le vom lua pe ocolite :)

Seara am incheiat-o triumfal cu un shake de banane, miere, nuci, prune deshitratate si cereale.

Poze @ http://picasaweb.google.com/marius.andreiana/200810MuntiiCiucas