Lapte proaspat la Piatra Mare

Gara. 7:30. Sandale. Pantaloni scurti. Maieu. Un zambet in coltul gurii. Sunt Marius, o astept pe Gabi si cine va mai veni. Apare si Ana, o doamna pensionara dar, cum aveam sa aflu mai tarziu, cu o rezistenta de invidiat la drum lung. Ne imbarcam tustrei in trenul catre Predeal.

Odata ajunsi, imbucam cate un sandvis, iar cu resturile Ana fugareste niste vrabii. Maria, gazda noastra, coboara dintr-un SUV ce mai avea inca tipla pe manerele interioare ale usilor si ne ajuta sa urcam bagajele. Mergem putin spre Paraul Rece, ajungem la o casuta aranjata frumos, unde lasam o parte din bagaje. Inapoi hopa-sus in masina si o-ntindem catre Brasov. Dupa cativa km coboram si o luam pe jos catre canionul Sapte scari. Limbile ceasului erau impreunate pasional la ora 12.

Traseul e destul de lin. In timp ce mergem trag cu nesat in plamani aerul proaspat, cu miros de pamant reavan si de ciuperci. La canion aglomeratie mare. Il strabatem pe niste scari inguste, pe care se merge incet, admirand mini-cascadele de sub noi. Nu stiam ca avem astfel de forme de relief la noi, mai ales atat de aproape de Predealul comercial.

Odata trecuti in partea cealalta incepem sa urcam serios. Ne indreptam catre varful Piatra Mare pe un traseu de 3h. Copacii isi intind radacinile in ajutorul nostru. Mai cu pauze, mai cu gafairi, ajungem intr-un luminis din care vedem Brasovul intins ca o patura sifonata la poalele muntelui. Dupa cateva minute ajungem la cabana Piatra Mare, unde ne oprim sa admiram privelistea, iar apoi intram sa ne ospatam cu cate ceva. La bucatarie, birtasii, un baiat si o fata ospitalieri, aveau doar strictul necesar: ciorba de legume, oua, cabanos si Cola. Imi pun in cui pofta de fazan impanat cu piure de mere si sos de afine si cer trei ciorbe. Painea o devoram inainte cu laptele batut din rucsac.

Odata potolita burta, mai urc o treapta pe piramida lui Maslow si intreb gazdele daca aragazul merge pe butelie (da) si de unde au curent (panouri solare). Pornim iarasi la drum si strabatem repede distanta scurta ramasa pana la varf. Privelistea iti taie putin rasuflarea, deja solicitata de urcus.

Nu stam prea mult caci ne asteapta un drum lung. Incepem coborarea pe alt traseu. Raman putin in urma, trec pe langa o turma de oi ce infulecau de zor, inghititurile mari facandu-le sa sune clopotele de la gat (sau poate erau doar miscarile lor :). Iata-l si pe cioban pe coama unui delusor, ma intreaba daca am putina apa. Ii raspund ca o gura da, am, si coboara spunandu-mi ca i s-a uscat gatul. Ii dau sticla plina umpluta la cabana, din care bea mai mult de jumatate (gatul uscat sa se fi continuat in interior pana la lungimea unuia de girafa?). Ei, sa-i fie de bine. Il cheama Voinescu. Il intreb pe unde sunt afine, imi arata un deal "plin, se si strica cate sunt". Cu parere de rau ca dealul nu era in drum pornesc sa prind tovarasele de drum din urma. Numai bine ca nu mancai afine, caci mai incolo dam de o cireada de vaci frumoase ce tocmai erau mulse. Bem si noi cate o cana de lapte proaspat iesit din uger, inca cald (da, nepasteurizat si fara zahar, dar nemaipomenit de gustos).

Pornim iar, manati de niste picaturi ce se scurgeau domol din norii ce acoperisera cerul. Prin padure mai degustam si niste fragi parfumati. Picaturile razlete se transforma intr-o ploaie serioasa. Ana scoate pelerina, ii da lui Gabi o geaca polar, iar eu scot bluza de trening caci mi-era frig, desi as fi preferat sa o pastrez uscata pana cand se termina ploaia care nu stiam cat va tine. Iutim pasul si mergem la adapostul brazilor cat putem.

Ajungem la ceea ce ne asteptam sa fie cabana Susai, dar in locul careia era un hotel. Curtea era plina de jeep-uri si ATV-uri, iar inautru muzica si grupuri pe la mese ce fumau in fata unui pahar. Din curiozitate, o camera dubla era 120E/noapte. Imi usuc maieul la toaleta (bluza avea sa ramana uda pana a doua zi la Bucuresti) si ma alatur fetelor care luasera cate un ceai. Il beau pe al meu in sila (Lipton la plic, gust groaznic dar cald) si sunt recunoscator ca printr-o iesire la munte inteleg altceva decat statul la un astfel de hotel si mers cu ATV-ul.

Ploaia se opreste si continuam drumul prin padure catre Cioplea, de unde iesim in Predeal. Luam cate ceva de-ale gurii de la un super-market si iar udati de ploaie luam un taxi scump pana la casa Mariei. Fac un dus fierbinte si cu haine uscate cobor in bucatarie, unde pe masa erau deja aranjate bucatele. Maria imi da si o afinata grozava si inchei festinul cu dulceata de pere pe paine cu unt.

A doua zi Gabi ma trezeste pe la 10. Mancam si o luam pe jos catre Predeal, de unde urcam o ora si ceva prin padure catre capatul unei partii de schi. Pe drum facem o mica oprire sa ne infruptam cu zmeura. Ne intoarcem chiar pe partie, iar la 16:45 eram in trenul (intarziat) catre casa.

Poze http://picasaweb.google.com/marius.andreiana/200808PiatraMare