Dimineata la 8 Cristi a inceput sa-si faca incalzirea la pedalat apasand pe pedalele de acceleratie, ambreiaj... La 11 cand am ajuns in Cheia era deja in forma si am pornit pe bicle pe soseaua principala spre cabana Muntele Rosu.
Dupa putina vreme si un drum ca in palma (asta am realizat la intoarcere :), cotiram pe un drum secundar si am inceput sa urcam mai pe bicla, mai pe langa, mai cu pauza... Am folosit pt prima oara foaia cea mai mica cu pinionul cel mai mare si ajunseram la cabana pe la ora 1.
Pe iarba si ritmuri de manele fara de care chiar am fi putut trai linistiti am servit cate un croassant, bomboane si o cutie de bere cu aroma de lamaie. In fata se vedeau niste omuleti care urcau muntele pe o poteca dreapta, dar inclinata cam mult. Am inceput si noi sa urcam, pe un drum ocolit prin stanga, dar mai lin. Drumul a fost superb, prin spatii deschise si padure, iar apoi am ajuns la un drum de tara care urca serios. O luaram pe langa biciclete si cu pauze dese, dar scurte, ajunseram pana la urma sus. Ne uitaram la randurile de creste pe care sa le parcurgem plini de speranta si entuziasm.
Inca un croassant, bomboana si caisa (n-am luat mancare adevarata caci ma gandeam ca o sa si pranzim ceva serios la o cabana, dar n-a fost sa fie), apoi putin pe roti, putin pe langa, si apoi tulai la vale prin iarba si prin padure. Daduram si peste niste cai frumosi si bine facuti care incepura sa mearga in fata noastra pe aceeasi poteca caci n-au vrut sa ne lase sa-i depasim. A fost ca-n povesti, dar stiam ca nu e o poveste caci se balegau (mirositor) chiar in fata noastra, parca puneau niste capcane ca sa ne impiedice sa-i mai urmarim :) Ei, iesiram noi la un luminis si caii o luara la fuga si scaparam de ei. Usurel la vale, daduram peste o turma de oi si ciobanul Dudu, foarte de treaba, care ne explica cam pe unde suntem si ne intreba (el pe noi) unde e Cheia :) Am intrebat plin de speranta daca are branza de vanzare, dar n-avea la el, iar oile erau sterpe caci n-aveau decat un an.
Ne-am pus pofta-n cui (sau in spitze :) si incepuram sa urcam iar spre varf sa revenim la traseul planuit. Sus ne astepta un peisaj superb si o surpriza - eram cu un rand de creste mai departe decat unde credeam :) Pauza de odihna si de admirat imprejurimile, si pe la 5 fara ceva porniram iar. Drumul din fata parea lin, dar cateva zeci metri mai incolo vazuram ca nu putem merge pe bicla caci poteca era adanca si foarte ingusta, nici pe langa bicla nu puteam merge prea usor. Cu ganduri calde la adresa celor care de sute de ani parcursera aceasta poteca calcand mereu in acelasi loc, continuaram. Ei si de aici merseram doar pe langa, impingand la bicicleta pana cand ajunseram intr-un final sus de tot. Daduram gata ultimele dulciuri (iarba arata foarte tentanta pe post de salata :-) si apoi la vale. Era cam prea la vale si iar a trebuit sa mergem pe langa. Lipa-lipa ajunseram apoi iar pe varful din fata cabanei Muntele Rosu, mai staturam de vorba cu un cioban (Cristi intreba de ursi si lupi, eu intrebam ce mananca in fiecare zi :), apoi iar pe langa pe cea mai abrupta coborare pana jos la drum. Fara pauza ne puseram in sa si la vale pana inapoi la Cheia. La 8 si un pic eram la masina.
Cu mici vanatai, urzicaturi si julituri, dar zambind si cu sufletul plin de bucuria acestei zile porniram spre casa. Trebuie sa mai repetam experienta.
Poze http://picasaweb.google.com/
Marius & Cristi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu