Cristina, Marius si Tony urmau sa plece cu dimineata in cap, vantul in piept si sandalele
in picioare, iar la pranz li se vor alatura cativa prieteni veniti cu masina.
Marius si Tony s-au intalnit la Universitate pentru ca Tony sa-si cumpere... bicicleta!
Tinand cont de nevoile (amator, oras si tara din cand in cand) si bugetul sau am ales un
Passat cu roti si frane din aluminiu care franau excelent, atat de bine incat ne-am intrebat
daca sa-si ia si un air-bag pentru ghidon. Am adaugat si o pompa si era gata de drum.
Am purces apoi in Colentina, unde ni s-a alaturat si Cristina (care era deja incaltata
in timp ce noi asteptam sa se deschida magazinul de biciclete). Dupa ce am dat cateva
pompe in rotile Cristinei am demarat voiosi catre Fundeni si apoi am iesit din Bucuresti,
mergand spre Calarasi.
Pentru a ne mentine voia buna a fost nevoie sa facem cateva pauze pe drum,
fiind si putin la deal. Astfaltul nu era prea grozav, dar se repara chiar atunci
(prilej cu care am depasit peste 20 masini ce asteptau sa se degajeze carosabilul, sic!).
Cu 3 km inainte de Branesti am trecut un pod, dupa care am facut
la dreapta, am trecut pe sub acelasi pod si am intrat pe sosea in padure.
Am trecut de o bariera la care masinile plateau o taxa de 20 de mii de lei pentru
a intra in lumea Pustnicului, iar cateva minute mai tarziu admiram privelistea
de la Pustnic. Ne-am tras rasuflarea un pic si tricourile ude de pe noi, iar apoi
am devorat niste sandwitch-uri si branza cu rosii si ardei grasi. Exact dupa ce am
terminat au sosit si prietenii nostri cu masina si ne-am pus pe instalat gratarul.
Cat timp jarul se antrena sa fie in forma pentru frigerea micilor am discutat odihnindu-ne
pe paturici. Bicicletele noastre abia au apucat sa respire, caci au fost puse la treaba pe
rand de cei ce venisera cu masina. Am mancat si am baut pe saturate, ne-am facut siesta
si am pornit spre casa la ora 18, manati si de niste nori amenintatori ce acoperisera
albastrul cerului.
Intoarcerea a fost mult mai lejera, n-am facut decat o pauza la intrarea in Bucuresti.
Sigur, pauza n-a fost necesara pentru odihnirea nostra, ci sa le dam un ragaz amicilor
cu masina sa ne prinda din urma, ei plecand ceva mai tarziu. Chiar si norii, vazandu-ne
asa, ne-au degajat cerul.
Pana in Colentina, unde am facut urmatorul popas, amicii ne-au depasit, dar ne-au intors favorul asteptandu-ne si ei acum. A fost o zi grozava, chiar si pentru Tony care o incheia cu dureri de picioare si fund. Oricum, atat el cat si bicicleta s-au descurcat de minune
in prima lor zi impreuna. Le uram cu totii cat mai multe aventuri (pe drum!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu